Copii poligloți de voie sau de nevoie

doini.jpgEmigrarea a luat amploare pe toate meridianele, iar în unele orașe mari oamenii formează comunități în care se adună pentru a discuta despre țara lor, cultură și în limba țării de proveniență, deoarece odată ajunși într-o țară civilizată, care se respectă, aceștia vor trebui să-i îi învețe limba.

În Republica Franceză sunt diferite modalități prin care se poate face acest lucru, deoarece francezii sunt foarte comozi și nu vor accepta limba engleză (în cazul în care înțeleg ceva) decât dacă spui că ești turist.

Odată ajuns aici cu gândul de a rămâne, cumpără-ți o broșură, înscrie-te la cursuri de franceză, fă ceva! Dacă ai venit cu copiii, dă-i la școală din prima zi! E spre binele lor. Într-o discuție cu profesoara de limba franceză la școala Clos des Aulnes, Noisy le Grande, Paris, Christine Ladeira, am aflat cum se face că cei mici învață repede și din mers o limbă nouă.

ladeira por.jpg

  1. Franța este țara cu foarte mulți imigranți, una din marile frici ale părinților, este adaptarea copiilor și studierea limbii străine. Din experiența dvs, ce sfătuiți un părinte cu asemenea temeri?
  • Este important ca părinții să vină la școală să discute cu profesorii. Eu de exemplu sunt foarte deschisă la orice discuție cu oricare familie, le pot explica ce pași trebuie să facă de la început. În principiu, dacă au adus copilul în mediul nostru, deja ne cunoaștem meseria și vom face ca oricare elev să fie instruit egal. În sala de clasă noi avem broșuri în diferite limbi ce explică felul în care funcționează școala franceză. În română, în germană în portugheză, engleză, acestea pot fi găsite și pe internet. Multitudinea de etnii nu ne sperie, aceste diferențe crează o bogăție a unei clase, noi vorbim pe rând derspre fiecare țară de origine a elevilor noștri, și astfel îmbogățim cunoștințele.
  1. Cum îi motivați pe copiii imigranților să învețe limba franceză?

Continuă lectura

Profesoară de franceză în Moldova sau directoare a unei companii de drone în Franța

Oameni care s-au sacrificat în numele familiei ori a copiilor din cauza sărăciei găsim la fiacere pas în Republica Moldova. De fapt în Moldova mai găsim cazurile, deoarece mulți oameni au plecat demult și revin acasă doar în vizită sau la diferite evenimente.

ppp.jpgSe întâmpla la sfâșitul anilor 90, în localitatea Jora de Mijloc, Orhei. O familie cu doi copii își lua rămas bun de la femeia care era mamă și soție, dar și o personalitate în comunitatea din care făcea parte. Simțea că se sucește cuțitul sărăciei în rană. Maria Caprian avea un post foarte bun acasă, era profesoară de limba franceză și directoarea școlii, sprijinul elevilor, al părinților acestora și al altor categorii sociale din Jora de Mijloc, dar simțea că în foarte scurt timp nu va mai putea fi sprijinul propriilor copii, deoarece factorul material juca un rol primordial în societatea de consum din care făcea parte.

O sumă de bani importantă, valiza și inima-n dinți au adus-o până în Franța, țară a cărei limbă o cunoștea foarte bine. A ajuns aici cu un pașaport fals, iar stresul la care a fost supusă atunci, astăzi este doar o amintire plină de adrenalină. Ceea ce îi rezerva viitorul Mariei Caprian, merita orice sacrificiu.

Continuă lectura

Scriitorii basarabeni la Paris

#salonlivreparis

–  Ia te uită, frate, câți moldoveni buni pe metru pătrat!?

Aceasta exclama un domn mândru, cu barbă albă, care a coborât de la microfonul acelei adunări spectaculoase din inima Parisului, în una din serile dedicate cărților lumii, și așVV Salon.jpgtepta cuminte rândul de a-și primi autograful pe cartea, proaspăt scoasă din peliculă, a basarabeanului din Bălți, Vitalie Vovc. Jubila pe acolo și nu ezita să facă baie de îmbrățișări cu zeci de scriitori adunați printre sutele de cărți.

Site-ul oficial al evenimentului anunța prezența a mai mult de 3000 de autori la Salon Livre Paris. Continuă lectura

Pasiuni de acasă! Teatrul Geneza Art

Această postare este un fel de a-mi manifesta regretul că nu sunt la Chișinău să merg diseară la spectacolul VOCEA UMANĂ, despre care nu am fost surprinsă să aud că e genial.  

Primul lucru ce l-am făcut după ce mi-am procurat biletele pentru vacanța de două săptămâni, în Moldova a fost să studiez programul artistic al teatrului Geneza Art din acea perioadă! Prindeam doar două spectacole pe care nu le mai văzusem. Pentru mine, reprezentațiile teatrale ale Danielei Burlaca sunt ca o atracție magnetică amestecată cu o curiozitate plină de satisfacție, deoarece știu că voi fi surprinsă, dar niciodată nu știu Continuă lectura

Despre școală și zubreală

De câteva zile îmi stă în cap un video pe care l-am gasit pe facebook, despre învățământul din Finlanda. Aveți video mai jos.

Un exemplu pentru întreaga lume. Este un film care m-a liniștit, fiind stabilită de jumătate de an peste hotare, după ce copilul meu a învățat într-o școală din Chișinău și mă bucuram că se insista pe exigență, disciplină, teme pentru acasă, proiecte, activități extrașcolare. Tăceam și făceam lecții împreună cu cea mică, prinsă la ideea că voi avea acasă un mic geniu. Mă supăram că uneori nu înțelegea, că obosea și mai ales că voia să se joace până a-și termina temele.

Oportunitatea de a o aduce la studii în Franța mi s-a părut un alt pas spre genialitatea copilului meu.

Prima lună la școală a fost ca o joacă. TEMELE PENTRU ACASĂ, erau un fel de: vezi că ai învățat azi 3 cuvinte noi și poate le repeți. La matematică alte 3 calcule, Continuă lectura

Aniversare cu tâmpla de asfalt!

Două luni departe de casă – un record pentru mine și consider că merit a fi felicitată pentru curaj și rezistență. O zi specială trebuie marcată ca atare și am decis, după ce-mi beau cafeaua și alte ritualuri matinale, să ies la cumpărături. De două săptămâni mi-au picat cu tronc la inimă o pereche de pantofi și așteptam o ocazie specială pentru a mi-i cumpăra.

pantofi.jpg

Fericită că-i găsesc la locul lor după atâta timp și încă la o reducere de 50%, îi cercetez, poate au vreun defect de nu s-a atins nimeni de ei, dar constat că sunt perfecți, și probabil datorită culorii lor ciudate, multora li s-au părut oribili.

arene du picasso

Mai aveam două ore până a lua copilul de la școală, așa că decid să mă plimb pe la Arènes de Picasso, unul din locurile mele preferate. Și-n delectarea mea sună telefonul. Număr privat, nu răspund. Trec 2 minute și mă apelează un număr de telefon fix.

  • Bonjour Madame! Je suis la Professeure de Doina!

Ca la fiecare mamă, în 2 secunde mi-au trecut sute de idei prin cap! De la: „ce-o mai fi făcut; dar parcă e cuminte și trăsnăi nu face; poate nu se descurcă la lecții, dar nu, că ieri mi-a spus toate frazele în franceză și nu pe derost, ci foarte conștient”, până la: „Doamne i s-o fi întâmplat ceva, a căzut, a leșinat, a vomitat, a durut-o burta, i-au găsit păduchi, cineva a bătut-o, au furat-o…”. Continuă lectura

Sursa second hand-ului din Chișinău

 

În ultima zi de joi a fiecărei luni, în comuna în care stau, din cotul Parisului, toată lumea scoate la poartă lucrurile care nu-i mai trebuie. Mașini de spălat, frigidere, televizoare, computere, mese, scaune, paturi, fotolii, canalpele, mobilă diferită. Totul începe de miercuri seara! Lucrurile sunt în stare atât de bună, încât mintea ta de moldovean nu înțelege cuuuum a putut face omul acesta așa ceva!? frigider

O jucărie mare de pluș, în Moldova ar strânge mulți ani praful în salonul mamei, azi dimineață stătea frumoasă la poartă și-și aștepta noul eventual proprietar sau în cel mai rău caz o fi luat-o mașina specială.

Tonele de haine, pătucul meu de bebe sau perdelele vechi sunt depozitate cu grijă în dulapul de tip perete din casa uriașă din sat. Recunosc că eu le cotrobăiam cu drag, pot s-o fac și acum pentru a trăi niște doze de nostalgii.

Și dacă zona în care stau e atât de liniștită că rar auzi un zgomot de mașină, aseară pe la 16:00 s-a început cursa. N-o zic eu, ci mi-a spus-o vecina, care are mai mult de 5 ani în Franța și a trăit în diferite zone pariziene, că principalii colectori de asemenea bunuri sunt românii, romii și Continuă lectura