Run for Moldova

Editor imagine: Elena ZAGNAT

NUME: Andrei Ganja

ORIGINE:  s. Olănești, r-nul Ștefan Vodă, Republica Molodva

STABILIT: în Marea Britanie, Londra

STUDII ÎN MOLDOVA – Universitatea Agrară. Sivicultură și spații verzi

FUNCȚIA ÎN DIASPORA: Angajat al unei firme de construcții. Maratonist. Sportiv.

Andrei Ganja este un tânăr cu o istorie de viață comună multor basarabeni. Abia ieșit din universitate, angajat cu un salariu mizer, părăsește țara din cauza neajunsurilor, dar și pentru a evita mediul bolnăvicios în care era nevoit să activeze zilnic. Acest băiat visa să scape de căminul studențesc și alte influiențe exterioare pentru a „lucra la sculptura unui Andrei perfect cu minte, corp și inimă împăcată”. A sărit în ochii internauților în vara anului 2020, când a sfidat carantina în care am fost nevoiți toți să ne bălăcim și a zburat în Grecia pentru a face sport. Andrei Ganja este un alergător neobosit și a făcut un calcul, dacă tot face zilnic cercuri prin parcul din Londra, orașul unde este acum stabilit, de ce nu ar alerga de-a lungul unei țări și ar vedea mereu peisaje noi. Pasionat de natură și reliefuri spectaculoase, a ales Grecia.

Chiar cu câteva zile înainte de propriul maraton, a primit o veste care l-a chemat în Moldova, în plină pandemie. Tatăl său s-a sinucis. După funeralii, a ales totuși să plece pentru a scăpa de tristețea profundă care l-a cuprins în urma gestului tatălui său. A zburat în Republica Elenă de la Chișinău, doar cu un card pe care avea o parte din economile sale, haine de schimb și câteva măști.

Continuă lectura

Uneltele unui destin de fier.

Editor imagine: Elena Zagnat

NUME: Olga Căpățână

ORIGINE: Republica Moldova

STUDII ÎN ȚARĂ: Universitatea Aleco Russo, Bălți, Facultatea filologie

STABILITĂ : FRANȚA

FUNCȚIA ÎN DIASPORA: Scriitoare. Fondatoare a Clubului C’ARTE. Până a începe pandemia, organiza prezentări de carte, expoziții de artă.

Vreți să începeți a citi cărți, dar adormiți la primele 2 pagini de lectură? Începeți să o citiți pe Olga Căpățână. Are până acum destule cărți care să vă dezvolte dragostea pentru citit, iar subiectele sunt prea captivante, și autentice ca să le poți lăsa din mână. Olga Căpățână scrie doar din ceea ce a trăit. Nu inventează și nu înflorește. Viața este prea colorată ca să-i mai adăugăm noi culori. Cărți despre război, iubire, realitatea de la sate, prostie, deportări, emigrări, toate, povestite de personaje reale, te fac să-i spui mulțumesc că nu a ținut acele istorii doar pentru ea.  (Căutați Mireasa din Kabul, Parisul cu gust de caramelă sărată, Mintea satului cea de pe urmă, Lilith, Afganistan – raza mea sălbatică de soare, Agent dublu, DOBRENII).

Dacă am da la o parte feminismul, care ia tot mai mare amploare în ultimii ani, ideea că femeia face parte din ființele slabe, gingașe, doar bune de ocrotit, încă persistă în mentalitatea multora. Doar cu un exercițiu de imaginație sau răscolire în propriile memorii ne-am aduce aminte de mame sau personajele femei din istorie, care supuse unor anumite situații, acestea devin luptătoare, puternice, neînvinse. Pentru cei care nu o cunosc pe Olga Căpățînă, acesta ar fi un simplu nume ce ne trimite la o femeie.  Situația s-ar schimba când vă voi spune că Olga a fost la două războaie. Spune că a trimis-o acolo sărăcia. După ce a divorțat de un soț cu care a trăit 10 ani și a făcut doi copii, nu se simțea ea însăși în nimic din ceea ce i se întâmpla. La 30 de ani rămâne singură cu doi copii, fără apartament, fără bani și fără o ieșire din situație.

Își ia curajul în propriile mâini și pleacă în Afganistan, ca asistentă medicală și se întoarce ofițer de armată. Iar mai apoi, la războiul de pe Nistru, Republica Moldova a mers în funcția de ofițer superior al grupului de colectare și prelucrare a informației.

Continuă lectura

Bonjour, Paris! Je suis moldave!

Foto editor: Elena Zagnat

NUME: Aurica Țurcanu

ORIGINE: s. Susleni, r. Orhei, Republica Moldova

 STUDII ÎN ȚARĂ: Universitatea Tehnică din Moldova, Facultatea de informatică și telecomunicații

STABILITĂ : FRANȚA

FUNCȚIA ÎN DIASPORA: Patiser.  Coproprietară a unei patiserii de panificație și SALON DE THÉ AUX DELICES d’AURICA& FRANÇOIS.

Avea 3 zile de la naștere și a rămas în casă cu fratele mai mare care avea doi ani. Atunci Rostel i-a prezis Auricăi viitorul în patiserie. Prin urmare, i-a umplut gura nou-născutei cu biscuiții lui preferați, dândui de înțeles că acesta este gustul pentru care merită să trăiești! Până acum Auricăi i-a rămas în minte acel univers al gustului și dacă îi propui să aleagă între o porție de friptură și alta de tortă, ea va alege cireașa.

 Aurica Țurcanu a fost mereu cea mai bună în toate. Fiecare din noi a avut o colegă la școală care se pricepea la cântat, la recitat, la răspuns atunci când nimeni nu a învățat tema, la rezolvat problema căreia nimeni nu-i dădea de capăt! Păi, iată!

La universitate, Aurica Țurcanu a avut bursă de stat, era în gașca găștilor și-și câștiga banii, pe langă bursă, rezolvând testele de la examene și preparând lucrări de curs pentru studenții lenoși. După absolvire a emigrat, deoarece nici salariul de la centrala telefonică, nici gradul didactic de la universitate, și cu atât mai puțin perspectiva de cercetare nu o convingeau că va avea o viață decentă. Salariul, în raport cu cheltuielile au mânat-o din țară!

Evadarea. Povești paralele MOLDO-GRECEȘTI

Foto editor: Elena Zagnat

NUME: Adrian Talpă

ORIGINE:  orașul Nisporeni, Republica Molodva

STABILIT: în Grecia, Atena de 20 de ani.

STUDII ÎN MOLDOVA – Universitatea Agrară. Facultatea de horicultură.

FUNCȚIA ÎN DIASPORA – Regional sales manager pentru teritoriul CSI și UE, Eurochem International;

Vice președinte al Asociației ORFEU din Atena.

Totul a început la data de 29 octombrie anul 2000. Un tânăr ușor trecut de 20 de ani urcă în autobusul Chișinău Galați, cu gândul să meargă în Grecia. La Galați ajunge la ora 14:00, și ar trebui să fie la București la ora 18:00, avea înțelegere cu Sașa. Era perioada când telefonul mobil nu era chiar la îndemâna oricui! Începe o jonglerie de transporturi: cu care ar putea ajunge mai repede în capitală!? Îi venea la socoteală doar viteza taxiului. 50 de $, cât i s-a cerut, sunt bani mari și acum pentru Moldova. A reușit să negocieze pană la 30 de $.

Împreună cu prietenul s-au deplasat la Gara feroviară unde trebuiau să-l întâlnească pe un oarecare Dan. Pe peron nu au găsit decât o domnișoară din Republica Moldova, Oxana, vorbitoare de limba rusă, care avea aceleași destinații ca tinerii noștri. Cu întârziere de mai bine de o oră a apărut călăuza care i-a trimis cu trenul spre Timișoara. În tren, au mai găsit vreo 10 camarazi, dar dimineață când au coborât pe peron, s-au pomenit a fi vreo 80 de oameni. Li s-au colectat pașapoartele și le-au dat întâlnire pentru o altă îmbarcare la ora 20:00. Au găsit un hotel ieftin (20$) unde au făcut baie și au dormit pentru noaptea dinainte și pentru tot ce urma.

Continuă lectura

PTIU S’NU ȘI DIOCHI! Prindeți un strop de Covid!

poza simbol

Foto: Vadim Cojocari

Până pe 11 mai 2020 tot francezul resopnsabil a stat închis în casă, în carantină. Televiziunile ridicau panica în societate sau gradul de responsabilitate. Fiecare lua de la știri ceea ce dorea, cum îl ducea capul și gradul de inteligență. La un moment dat aveam senzația că-s paranoică. Dar în casă nu-mi făcea nimeni observație pentru excesul de exigență, înseamnă că tot ok. Mai târziu am aflat că mai erau ca mine și asta se cheamă Mamă responsabilă.

Acum să vedem ce-i după ușă. Când trăiești într-un bloc, mizezi pe inteligența vecinilor. Dar ce facem atunci când ea lipsește? Continuă lectura

Cu Mama în prima linie

Simțeam dimineață că mama s-a dus la serviciu cu inima cât un purice. Nu pentru că i-ar fi frică de Covid-19 sau de vreo boală. Dacă îi era frică ar fi ieșit la pensie în ziua când a apărut primul infectat în Moldova. Ea se îngrijorează pentru noi, să nu ne dezamăgească molipsinduse, să nu-l dezamăgească pe tata, care l-a fel a rugat-o să rămână acasă! „Ei cum să rămân acasă? N-oi salva eu omenirea dar cum să-mi las eu colegele acum?” replicele ei de bază. Mama este asistentă medicală în Secția de Boli Infecțioase de la începutul anilor 80.

Alaltăieri, după un șir de polemici că ar trebui sau nu să se oprească, soțul meu (suntem din aceeași localitate) mi-a povestit cum a cunoscut-o pe mama mea. Și știți că sunt situații în care ți se pune pata pe omul care se comportă inadecvat de nu-l mai înghiți niciodată și invers, ți-a spus o vorbă bună la timpul potrivit și-l iubești veșnic. Păi iata! Avea vreo 12 ani, iar mama – am socotit – 35. El a fost internat în secția de boli infecțioase și era după ziua de luni când îi luase o altă asistentă mediclă sânge din venă, de-l bortilise așa că a leșinat. A doua zi trebuia repetată procedura, deoarece tipul care transporta eprubetele la laborator a alunecat pe gheață și a pierdut toate analizele de sânge. Era tura mamei și, o știu, pasiunea ei de vampir e de a ochi vene din prima, chiar și la bebeluși. Dar nu asta a fost important. Mai întâi a fost atitudinea, mi-a mărturisit fostul mic pacient. Felul de a vorbi și mai ales siguranța că își stăpânește profesionalismul!

Fix de acest lucru încerca ea să ne convingă de câteva săptămâni încoace. Dar eu știu că ea e genială, însă mai știu că oricât s-ar strădui, nu are cu ce. Zice că le-au dat echipament! Sper să fie eficient, dar azi a apărut în presă cifra de 18 medici infectați la Glodeni.

Posibil să rămână toți lucrătorii medicali la hotelul din oraș de luni 6.04.2020, pentru a nu contacta cu familiile o perioadă. Era preconizat să lucreze 4 ore în combinizon, apoi să îl dezbrace și să intre altă echipă în acțiune pentru 4 ore.

Ea e un mare erou pentru mine și pentru acea țară în care oamenii NU ASCULTĂ SĂ STEA ACASĂ! Se îmbolnăvesc doctori, pe-un capăt! Cine vă va salva dacă umblați hai-hui pe la frigăruie și parcuri cu și fără treabă!?

Iar cel mai grav e că dacă MAMA se îmbolnăvește eu nu pot veni să fiu acolo!

În numele copiilor lucrătorilor medicali: VĂ ROG, STAȚI ACASĂ!

Glodeniul, încuie poarta prin ogradă și stai acasă! Mama a spus că-i plin spitalul cu pacienți COVID-19!

Arta de a cuceri lumea a sopranei Olga Busuioc

41682216_10218153968827216_128392420906762240_n.jpgOlga Busuioc este o soprană basarabeană stabilită de doi ani în Germania! După ce s-a făcut aplaudată în mai multe capitale europene, artista a ales publicul german, care a atras-o cu rafinamentul ori altfel spus cumpătarea oamenilor. Sau poate a decis să rămână acolo lângă marea sa iubire, bărbatul care îi este alături din 2018 și o face să radieze în paralel cu rolurile pe care le are la opră.

Era în pauza dintre probe, la teatru, când s-a așezat să acorde câteva clipe pentru JE T’AIME MOLDOVA!20170923_193312.jpg

Eu am cunoscut-o pe Olga la Chișinău, iar ultima dată ne-am văzut la Paris, când soprana a fost aplaudată zgomotos. Acum o urmăresc pe rețelele de socializare și mă bucur de succesul pe care-l are în meseria sa, iar țara se poate mândri cu ea, mai ales că artista nu ezită să spună tuturor de unde vine.

Frumoasa și talentata Olga Busuioc s-a născut la Chișinău într-o familie de cântăreți de operă, ceea ce înseamnă că a fost crescută mai mult prin culise. Iată de ce ea nu putea ști să facă altceva mai bine decât să cânte. Când nu era în culise cu părinții săi, Olga Busuioc era dusă la bunicii din Ștefan Vodă, în mahalaua plină cu copii ca ea, unde s-a „îmbibat cu Continuă lectura

Extratereștrii, balaurii, Baba Hârca și Feții Frumoși există!

Un text adorabil cules din interviul cu Doru Ciocanu pentru draga mea emisiune radio:  JE TAIME MOLDOVA de la un post de radio din marele Paris!

Poze realizate de Ion Ples Alexandru

72340119_2399310766853779_3741163131838136320_nDORU CIOCANU este o parte a diasporei, plecat în Canada de 10 ani, stabilit cu traiul la Toronto; care a venit la Chișinău pentru a-și lansa cartea ”Dicționar Auafed 4”. Despre aceasta – dar și despre alte lucruri – am disutat în continuare.  Dragă Doru, în primul rând, aș vrea să te întreb – pentru că bănuiesc că ”Dicționarul…” tău nu este nici pe departe un dicționar în sensul acestui cuvânt – ce înseamnă Auafed și, în general, ce înseamnă ”Dicționar Auafed” și de ce ”Dicționar Auafed 4”?

„Dicționarul auafed 4” este 4 pentru că înaintea lui au mai fost 3. Este al patrulea volum de istorioare scurte – deci, ușor de citit, poți să începi de la coadă sau din mijloc –, ele fiind plasate în ordine alfabetică. Istorioarele descriu diverse momente, oameni sau extratereștri, fenomene  sau situații care au loc în diverse locuri ale Universului sau pe Pământ, preponderent în Moldova. Probabil, majoritatea dintre noi au acceptat ideea că Universul este populat de diverse forme de viață – fie ea organică, artificială, vegetală sau minerală – dar nu fiecare știe că însuși Pământul este casa unui număr enorm de extratereștri. Cum însă oamenii încă nu sunt obișnuiți să accepte necondiționat diversitatea biologică dacă ea este venită din exteriorul planetei noastre; cu alte cuvinte, deoarece omul după natura sa este prin excelență egocentrist, adică se consideră centrul Universului, aceste entități extraterestre nu-și etalează prezența, nu intră în contact foarte des cu omul, ca să nu devină ținta unei atenții sporite sau chiar agresivități din partea omului. De exemplu, pe Pământ, vulturii uriași au fost, practic, exterminați. Ei au locuit pe continentul american și, înainte de venirea europenilor, nativii îi foloseau zburând pe spatele lor, în loc de cai. Astăzi vulturii uriași sunt sortiți, pentru că în Munții Stâncoși din Colorado au rămas doar trei indivizi, toți fiind femele.

poza preluata de pe pagina de facebook a lui Doru Ciocanu

poza preluata de pe pagina de facebook a lui Doru Ciocanu

Așadar, extratereștrii  se ascund de noi – sub formă de păsări, animale sau pur și siplu sunt invizibili. Cel mai amplu registru al populației extraterestre de pe Pământ se numește ”Nomenclatorul celor 180 de mii de rase cu viză de reședință pe Pământ”, o lucrare foarte voluminoasă care descrie toate cele 180 de mii de rase extraterestre care s-au aflat în trecut sau continuă să se afle pe planeta noastră. Să vă dau doar câteva exemple: Anthophilii seamănă perfect cu albinile, dar nu sunt albine și nici măcar insecte, ci posedă un grad avansat de rațiune. Groții seamănă cu enoții și au două creiere, prin urmare, au un IQ foarte înalt. Ostrocanii sunt verzi, cu capul foarte mare, Knarii sunt niște făpturi gheboase, dar foarte inteligente, limoanii sunt un fel de monștri urâți din punctul Continuă lectura

BAU! Frica de întuneric și soluția unei basarabence din Paris!

67422236_10214931081489999_4018654457662275584_o

Doina Munteanu

Poveștile pentru copii au apărut mereu cumva, ori de la autori necunoscuți , ori de la scriitori super pasionați sau din nevoia cuieva de a avea o poveste personalizată, adaptată unei nevoi.

Ultima carte intrată în casa noastră acum o săptămână a devenit preferata familiei. A mea și a soțului pentru că e suficient de lungă sau scurtă ca să ne facem datoria de a citi povești copiilor fără să obosim, a fetei mai mari pentru că a îndrăgit conținutul și se amuză pe seama ilustrațiilor, dar și a bebelușului care e fascinat de coperta frumoasă.20191009_185740.jpg

E UN LUP LA MINE ACASĂ, această carte cu un titlu aparent fioros a apărut din necesitatea unei mame de a scăpa de conflictul fiului ei cu întunericul. Jurnalista Doina Munteanu, stabilită din 2009 la Paris are doi copii de 9 și 5 ani, Sonia și Ruben, cu care frecventează săptămânal biblioteca publică pariziană de la care citesc cărți diferite. Poveștile de toate felurile erau doar un mod frumos de a petrece timpul până la un moment dat, când a apărut o problemă și s-a strigat după ajutor la povești. Însă nici frații Grimm, nici alți autori, de la noi sau de la ei nu aveau o soluție în cărți.

Ruben a început să dezvolte o frică stridentă de întuneric. În toată literatura, Doina nu găsea ceva potrivit care să-l facă pe cel mic să scape de acest montrsu imaginar. Atunci, mama cu fiul pe post de muză  a căutat soluția în mintea sa.

20191020_124930.jpg„La un moment dat, stînd la masă mi-au venit personajele în față, vocea acelui băiețel, expresiile, și așa am început a scrie. Mă gândeam : de ce le e frică cel mai mult copiilor ? De întuneric și lup, cel mai grozav personaj negativ. Ruben vorbea Continuă lectura

Hai să donăm sau măcar să ne rugăm!

20190602_205317Receptivitatea oamenilor în ceea ce privește actele de caritate este foarte diferită. Uneori zici că te obosesc fotografiile cu situații tragice de pe facebook, care strigă în gura mare după ajutor, le eviți sau păcălești carmele că revii la ele mai târziu, pentru a uita în final! Adevărul este că aceste site-ri sau fotografii de pe rețele sociale sunt foarte grele.

Dar acolo se strigă și unii totuși aud.  Azi am întâlnit mulți oameni care ajută. O bună 20190602_181015parte au fost ademeniți de artistele Ana Cernicova și fiica ei Amelia Uzun, alții au venit să-și distreze copiii, dar toți au știut că Continuă lectura