O femeie cât un secol (II)

Prima dată am văzut asta cu ochii mei. Nu vezi în fiecare zi așa ceva. Un bătrân să sufle în lumânările de pe tort.

Bunica Ileana din satul Cobani, Glodeni a împlinit 100 de ani, iar fiica ei ia organizat o adevărată sărbătoare. Au venit la jubileu verișori, nepoate, vecine din fosta localitate (Mihăileni Râșcani), dar și singura soră care i-a mai rămas în viață, ajunsă tocmai de lângă Chișinău.

Bătrâna se mai plimbă până afară și înapoi, caută vorbă într-una și se supără când fiica sa nu-i acordă atenție decât atunci când o poftește la masă. Astfel că a avut cel mai frumos cadou, o zi plină cu vorbă!

Ei, și ce poți să-i dăruiești unei femei de 100 de ani!!? Cea mai mică strănepoată, a bunicii Ileana, Doinița nu a acceptat niciodată să o atingă, darămite să-i spună o poezie. Astfel că eu mi-am pus un scop, să-i organizez bătrânii cel mai frumos cadou. Am „dresat” copilul cu istorii despre bătrânei, despre fericirea lor de a mângâia copilași, și la un moment dat am culminat… Doinița s-a pomenit la străbunica în brațe, a văzut că e comod, i-a spus patru poezii, așa tare ca să audă și urechea ei, apoi mi-a zis șoptit: „Mama, gata! Poți să mă iai de aici!?”

Dacă bunica Ileana a spus: „Amu pot să mor liniștită!”, eu mi-am îndeplinit misiunea! 😉

A zis să nu-i mai cântăm „Mulți ani trăiască!”, pentruu că-i ajung 100, dar să zicem „Multă sănătate!” că „mulți ani” nu au nici un farmec fără sănătate și putere.