Le-am oferit fetelor dragostea mea, dar nu și gingășia de mamă

  

Scurt fișier biografic.

Maria Cîrnov
Născută în 1959.
Studii: Institutul Pedagogic “Taras Șevcenco”, Tiraspol
Facultatea Biologie
Activitate:
1977-1980 – instructoare de pioneri
1980-1984 – educatoare (Grădinița nr. 6, or. Căușeni)
1984-2003 – directoare (Grădinița nr.4, or. Căușeni)

  Am hotarât să plec din Moldova când situația în plan profesional era critică, salariul de pedagog era de nimic plus că nu era achitat la timp. Eram singură cu doi copii, deci imposibil să-i întrețin în acele condiții. Situația economică în țară după anul 2000 a condiționat un număr mare de moldoveni să emigreze. Unii au părăsit Moldova pentru o perioadă de timp cu scopul de a-și îmbunătăți nivelul material. Acesta a fost și motivul plecării mele.

Despărțirea de copii a fost teribil de chinuitoare. Conștientizam că altă soluție nu aveam, am pregătit moral fetițele, având parte în final de înțelegere și susținere din partea lor. Ne străduiam să nu dăm frâu liber emoțiilor. Am mers înainte gândindu-mă că anume așa pot oferi copiilor mei un viitor frumos și asigurat.

În societatea de acolo m-am integrat foarte greu la început, pentru că nu înțelegeam aproape deloc limba, însă am avut norocul să nimeresc într-o companie de oameni buni, mărinimoși care m-au ajutat să depășesc toate obstacolele începutului dificil.

Am început să-mi câștig existența lucrând într-o familie. Peste hotarele Moldovei este extrem de dificil să evoluezi, nu am plecat acolo pentru carieră și succes, am plecat pentru a-mi întreține copii.

Cel mai mare regret după 9 ani petrecuți în Italia este că nu am reușit să ofer toată căldura sufletească, gingășia de mamă, povețele necesare fiicelor mele. Prin intrernet și telefon nu poți transmite copiilor tot ce simți și tot de ce au nevoie.

Dacă mi s-ar da o a doua șansă aș proceda la fel, pentru că situația din familie, dacă aș compara-o pe asta de acum cu cea de atunci, a evoluat mult, din păcate, în țară a progresat doar sărăcia.

            Cu statutul de MOLDOVEANCĂ m-am mândrit și mă mândresc în continuare.  Moldoveanul care muncește este respectat! Italienii apreciază mult onestitatea, simplitatea, hărnicia și binevoința noastră. Cred însă că ar fi bine să ne mândrim acasă cu acest statut, fiind alături de cei dragi și remunerați de stat, cel puțin decent.