Run for Moldova

Editor imagine: Elena ZAGNAT

NUME: Andrei Ganja

ORIGINE:  s. Olănești, r-nul Ștefan Vodă, Republica Molodva

STABILIT: în Marea Britanie, Londra

STUDII ÎN MOLDOVA – Universitatea Agrară. Sivicultură și spații verzi

FUNCȚIA ÎN DIASPORA: Angajat al unei firme de construcții. Maratonist. Sportiv.

Andrei Ganja este un tânăr cu o istorie de viață comună multor basarabeni. Abia ieșit din universitate, angajat cu un salariu mizer, părăsește țara din cauza neajunsurilor, dar și pentru a evita mediul bolnăvicios în care era nevoit să activeze zilnic. Acest băiat visa să scape de căminul studențesc și alte influiențe exterioare pentru a „lucra la sculptura unui Andrei perfect cu minte, corp și inimă împăcată”. A sărit în ochii internauților în vara anului 2020, când a sfidat carantina în care am fost nevoiți toți să ne bălăcim și a zburat în Grecia pentru a face sport. Andrei Ganja este un alergător neobosit și a făcut un calcul, dacă tot face zilnic cercuri prin parcul din Londra, orașul unde este acum stabilit, de ce nu ar alerga de-a lungul unei țări și ar vedea mereu peisaje noi. Pasionat de natură și reliefuri spectaculoase, a ales Grecia.

Chiar cu câteva zile înainte de propriul maraton, a primit o veste care l-a chemat în Moldova, în plină pandemie. Tatăl său s-a sinucis. După funeralii, a ales totuși să plece pentru a scăpa de tristețea profundă care l-a cuprins în urma gestului tatălui său. A zburat în Republica Elenă de la Chișinău, doar cu un card pe care avea o parte din economile sale, haine de schimb și câteva măști.

Andrei este al cincilea copil în familie. Mezinul. După absolvirea studiilor universitare, deoarece era bugetar, a fost repartizat ca tânăr specialist în orașul de baștină, în calitate de maistru silvic. Mergea prin păduri și determina arborii care trebuie tăiați sau alegea zonele unde trebuie sădită pădure. La 23 de ani ținea piept unor „pirați” ai mediului, colegii săi pădurari sau altfel de angajați, bine stabiliți: „cu salarii acceptabile, cu scheme de corupție, pe care le aveau la îndemână și le permitea să înflorească și să întindă frecvent mese copioase la care eram obligat, oarecum, să particip și financiar, dar și cu toată ființa mea la acea baie internă de alcool și grăsimi. Eu care visam la un mod sănătos de viață.”

În 2012, cu 1200 de lei salariu, murea de foame. S-a concediat și a plecat. Mai întâi la Moscova unde avea un prieten și a lucrat 5 ani, 12 ore din 24 la monta depozite. În paralel a început a fi el, cel pe care și-l dorea. Făcea sport zilnic, alerga kilometri întregi, iar în pauza de țigară a colegilor, Andrei făcea câteva abdomene. Mânca sănătos și refuza alcoolul pe cât era posibil.

A ales mereu țările reci, deoarece îi priește mediul. „Eu sunt călit de mic. Dintotdeauna ies afară dezbrăcat în plină iarnă și mă încânta starea pe care mi-o oferă acel contrast de temperatură. Sunt călit bine, dar asta nu se începe brusc și nici în luna decembrie, ci vara. Altfel poți răci. ”         

În Anglia a ajuns când s-a gândit că are nevoie de o schimbare radicală. A plecat la sora mai mare cu 8 ani, în Londra și a rămas acolo până azi. S-a angajat la un restaurant  unde majoritatea lucrătorilor, inclusiv patronul vorbeau spaniola. Asta l-a determinat să-și găsească o profesoară on-line și a început a studia spaniola, până a început a se exprima cu ușurință. Iar mai târziu a mers aproape pe aceeași cale cu araba. Acum cunoaște cuvinte și expresii, regulile ortografice și Andrei spune că știe să scrie cu viteză mică.   

Lucrând la bucătărie și discutând mai mult spaniolă, engleză doar cu clienții, spectrul lingvistic trebuia lărgit, așa că s-a aventurat să facă Jiu-jitsu brazilian, arte marțiale, care-i făceau semn demult. Timp de 2 ani a reușit să lupte și să facă performanță, obținînd locurile 2 și 3 la competiții în Londra și Berlin. A avut o traumă severă, ceea ce l-a făcut să ia o pauză. Apoi a venit pandemia și a închis sălile de sport.

Este mânat mereu de dorința de a trăi așa cum  vrea, nu așa cum trebuie. „Trăim lucrăm zi de zi, dar nu facem ceea ce vrem. Când a apărut scânteia de a vrea să merg în Grecia, mi-am scris-o pe foaie. Am auzit la mai mulți că asta funcționează. Am scris și am uitat. Și iată așa s-a setat un scop. Nu am avut o perioadă determinată, cât voi rămâne acolo, dar îmi doream să stau 90 de zile în care să reușesc să fac 2000 de km. Când a venit vestea despre tata, eu aveam alergate 79 de zile în continuu. În Moldova ne puteam deplasa doar pe cale terestră, aeropoartele fiind închise. Așa am făcut o pauză de 2 zile. După funeralii a trebuit să stau în carantină, dar Grecia având una mai blândă, datorită laturii turistice, am accentuat că e momentul oportun de a-mi urma visul și a nu cădea în vreo depresie acasă.”

Pe lângă banii săi și-a deschis un cont PayPal pe care cei care-l urmăreau pe facebook și Instagram îl susțineau financiar, iar Andrei și-a propus să doneze 10 la sută din suma acumulată unui băiat din Moldova, care avea nevoie de o operație. Deci scopul era să parcurgă o țară cu minimum de resurse. Nu mai putea da înapoi. Ieșt din aeroport, și-a dat seama că trebuie de azi să doarmă pe undeva pe afară. A început numărătoarea. Alerga, făcea baie în mare, iazuri sau râuri, alerga din nou, mânca fructe, legume sau pomușoarele ce le găsea în cale și iar la alergat până venea ora somnului și găsea un loc bun pentru asta. Era derutat de lumile paralele pe care spune că le trăia. Ziua toți erau uimiți de curajul lui și forța pe care o depune pentru a parcurge atâta drum, iar seara și în zori, când se trezea, mulți care-l întâlneau îl luau drept boschetar.

În toată această călătorie, Andrei Ganja spune că nu a avut nicio noapte perfectă. „Era ori prea cald, ori prea frig, ori umezeală de la mare, ori țânțarii îl dădeau gata, motiv din care dormea cu fața acoperită. Cel mai frumos din toată experiența au fost peisajele. Răsăritul de soare și apusurile erau fenomenale. Trăgea clopotele la clopotnițele care-i ieșeau în cale, și se ferea de toți câinii, pentru că aceștia au tendința de a se arunca la picioare când văd un om care aleargă.

Revenind la mâncare, Andrei s-a pornit în Grecia vegan și a ajuns să mănânce de toate, din politețe. Intra în cafenele sau restaurante, pentru a-și încărca telefonul mobil și power bank-ul. Acolo dacă intra în discuție cu sătenii sau patronii localurilor, deseori era servit din partea casei, deci nu putea refuza ce i se oferea din toată inima. Așa a ajuns să se lase de veganism, dar speră să revină, deși e mai complicat, după ce și-a încălcat odată regula.  

În ultimele zile a găsit un magazin mai mare de unde a reușit să-și cumpere încălțăminte și haine noi cu care a zburat la Londra. Nu se plânge de probleme de sănătate, ba din contra, spune că și-a mărit rezistența, alergând peste 40 de km pe zi, cu rucsacul în spate, pe teren accidentat. Singura problemă a fost nasul. Acesta a suferit din cauza soarelui. Andrei a neglijat de la început crema cu protecție solară. Era septembrie când a ajuns în orașul căruia îi spune acum casă. În octombrie și-a dat barba jos, asta face în fiecare an, pentru a se mai vedea la față.

Visează să mai facă o asemenea escapadă, deja în Argentina, dar spune că aceasta va trebui chibzuită mult mai bine, din punct de vedere al siguranței sale.

Până atunci Andrei Runner, cum e de găsit pe Instagram (unde vorbește pentru prietenii ruși și vorbitori de engleză sau Andruha Ganjubas, în română pe facebook) s-a angajat la o firmă de construcții, deoarece HORECA nu este activă și nici stabilă în acest moment, dar la un bărbat îi trebuie bani, mulți bani, pentru că are de exploatat lumea!                                                                 

   Corina Cojocaru