Un text adorabil cules din interviul cu Doru Ciocanu pentru draga mea emisiune radio: JE T’AIME MOLDOVA de la un post de radio din marele Paris!
Poze realizate de Ion Ples Alexandru
DORU CIOCANU este o parte a diasporei, plecat în Canada de 10 ani, stabilit cu traiul la Toronto; care a venit la Chișinău pentru a-și lansa cartea ”Dicționar Auafed 4”. Despre aceasta – dar și despre alte lucruri – am disutat în continuare. Dragă Doru, în primul rând, aș vrea să te întreb – pentru că bănuiesc că ”Dicționarul…” tău nu este nici pe departe un dicționar în sensul acestui cuvânt – ce înseamnă Auafed și, în general, ce înseamnă ”Dicționar Auafed” și de ce ”Dicționar Auafed 4”?
„Dicționarul auafed 4” este 4 pentru că înaintea lui au mai fost 3. Este al patrulea volum de istorioare scurte – deci, ușor de citit, poți să începi de la coadă sau din mijloc –, ele fiind plasate în ordine alfabetică. Istorioarele descriu diverse momente, oameni sau extratereștri, fenomene sau situații care au loc în diverse locuri ale Universului sau pe Pământ, preponderent în Moldova. Probabil, majoritatea dintre noi au acceptat ideea că Universul este populat de diverse forme de viață – fie ea organică, artificială, vegetală sau minerală – dar nu fiecare știe că însuși Pământul este casa unui număr enorm de extratereștri. Cum însă oamenii încă nu sunt obișnuiți să accepte necondiționat diversitatea biologică dacă ea este venită din exteriorul planetei noastre; cu alte cuvinte, deoarece omul după natura sa este prin excelență egocentrist, adică se consideră centrul Universului, aceste entități extraterestre nu-și etalează prezența, nu intră în contact foarte des cu omul, ca să nu devină ținta unei atenții sporite sau chiar agresivități din partea omului. De exemplu, pe Pământ, vulturii uriași au fost, practic, exterminați. Ei au locuit pe continentul american și, înainte de venirea europenilor, nativii îi foloseau zburând pe spatele lor, în loc de cai. Astăzi vulturii uriași sunt sortiți, pentru că în Munții Stâncoși din Colorado au rămas doar trei indivizi, toți fiind femele.
poza preluata de pe pagina de facebook a lui Doru Ciocanu
Așadar, extratereștrii se ascund de noi – sub formă de păsări, animale sau pur și siplu sunt invizibili. Cel mai amplu registru al populației extraterestre de pe Pământ se numește ”Nomenclatorul celor 180 de mii de rase cu viză de reședință pe Pământ”, o lucrare foarte voluminoasă care descrie toate cele 180 de mii de rase extraterestre care s-au aflat în trecut sau continuă să se afle pe planeta noastră. Să vă dau doar câteva exemple: Anthophilii seamănă perfect cu albinile, dar nu sunt albine și nici măcar insecte, ci posedă un grad avansat de rațiune. Groții seamănă cu enoții și au două creiere, prin urmare, au un IQ foarte înalt. Ostrocanii sunt verzi, cu capul foarte mare, Knarii sunt niște făpturi gheboase, dar foarte inteligente, limoanii sunt un fel de monștri urâți din punctul nostru de vedere. Coronarii sunt entități minerale foarte inteligente și se deghizează sub formă de pietre. Și așa mai departe.
- Cum se întâmplă că nimeni – sau, mai bine zis, eu personal – nu am întâlnit până acum niciun extraterestru, dacă numărul lor este atât de mare – 180 de mii?
Stai un pic. Este vorba de 180 de mii de rase. În realitate, numărul total al extratereștrilor
este mult mai mare. Unii au venit pe Pământ cu familia, s-au stabilit cu traiul și s-au integrat în societatea umană. Există și diaspore întregi, foarte numeroase, de Scorpani, bunăoară, sau de Limitrofi. Alții, dimpotrivă, au părăsit Pământul pentru o perioadă mai îndelungată sau pentru totdeauna. Balaurii, pe care îi cunoaștem doar din povești, eu emigrat de pe Pământ acum 15 mii de ani, pentru că le era greu să se ascundă de diverșii feți-frumoși care îi ucideau. Iată de ce astăzi nu mai întâlnim balauri aproape nicăieri pe fața pământului. Iar Verde-Împărat era și el un extraterestru, chiar verde la chip.
Cum de nu-i vedem în viața de zi cu zi? Ba da, există foarte multe mărturii de contacte ale oamenilor cu extratereștrii, însă, repet, omul este o făptură egocentrică și nu vrea, dar nici nu poate să recunoască existența extratereștrilor, de aceea nici nu-i vede.
- Și totuși, cine sunt auafezii? Probabil, una dintre cele 180 de mii de rase care populează Pământul. Și de ce ”Dicționarul…” este anume Auafed?
Am evitat intenționat să răspund la această întrebare, pentru că în fiecare interviu o tot aud. Deja mă doare gura să tot repet același lucru, de aceea am să mă reduc la un răspuns cât se poate de simplu: Nu știu. Nu știu cine sunt Auafezii, precum nu știu nici de ce șamanii la noi sunt numiți Baba Hârca și de ce oamenii se tem de ei. Nu știu cine sunt Auafezii din simplul motiv că acest lucru încă nu mi s-a deschis. Tot așa, precum nu pot să știu de ce omul, având un creier atât de perfect – de mii de ori mai complex decât cel mai rapid computer – este atât de prost. 
Și de ce omul este atât de rău, dacă se naște inocent și curat? Și de ce omul, în loc să fie spiritual, precum i-i firea, este atât de crud și de sălbatic? Sunt întrebări complicate, la care creierul nostru știe răspunsuri, dar le ține încătușate în adâncurile sale anume pentru că suntem închiși pentru spirit, pentru frumos, pentru lumină. Și este de datoria noastră cel puțin să încercăm să ne deschidem Luminii, Binelui, dacă vrem să fim fericiți. Și nu să furăm miliarde de la gura copiilor sau să ne luptăm unul cu altul până la sânge pentru un loc în Parlament.
- Să înțelegem că dacă au apărut până acum patru volume de ”Dicționare…”, vor mai apărea și altele?
Bineînțeles. Volumul enorm de informație pe care îl am în cap mă face să cred că vor mai urma și altele. La această oră, planific să editez circa 800 de ediții de ”Dicționare Auafede”, care vor apărea pe parcursul vieții mele cât voi fi și voi trăi. În funcție de gradul meu de lenevie, voi transpune, sub formă de cuvinte, pe hârtie aceste idei. Sper să reușesc să le scriu pe toate 800. Patru au și văzut lumina tiparului, mai am 796. Cu Doamne ajută și Wakan Tanka, Marele Spirit, voi reuși.
- Care este reacția publicului cititor la ”Dicționarele…” tale?
Dacă aș spune că nu mă interesează succesul, cred că aș minți. Totuși, scopul meu final nu este să devin renumit ca autor al ”Dicționarului Auafed”, ci să aduc la cunoștința publicului aceste cunoștințe. Aș vrea ca în urma lecturii ”Dicționarului…” cititoriul să înceapă să observe că lumea din jurul lui este plină de miracole, urmează doar să deschidă ochii mai larg ca să le observe. Și atunci, în cotidianul lui, cele 50 de nuanțe ale surului vor căpăta culoare – roșu, galben, albastru, iar odată cu asta, și viața va căpăta un sens mai clar.
Je t'aime Moldova! 